Nu e o întoarcere în timp

Pe ordinea de zi a Parlamentului s-a aflat săptămâna aceasta o propunere ignorată de unii, criticată de alţii. Înfiinţarea Comisiei speciale de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial este normală, după părerea mea. Interesant e că cei care ignorau acest fapt, dar şi cei care îl criticau, au exprimat acelaşi punct de vedere, la marginea zeflemelei: ce ne mai trebuie o comisie, dacă ceea ce anchetează este trecut şi mai ales consumat, inclusiv mandatul de preşedinte câştigat de Traian Băsescu la acele alegeri prezidenţiale? Scopul acestei comisii nu este nici de a da verdicte care să declare nul un mandat prezidenţial, nici măcar de a ancheta posibile infracţiuni. Nu se cercetează nici abuzul în serviciu, nici falsificarea de documente electorale care fac obiectul anchetei penale de la Parchetul General. Ba chiar se poate spune că inițierea anchetei penale de către Parchetul General arată că există suspiciuni rezonabile că cei care conduceau atunci instituțiile statului au comis infracțiuni în materia electorală.

Comisia va analiza dacă motivul prezenței unor înalți oficiali la Gabriel Oprea acasă a avut vreo legătură cu desfășurarea alegerilor. Chiar dacă unii ar putea da interpretări electorale faptului, este greu de explicat ce caută un șef de parchet general, înalți generali din serviciile secrete, într-un spaţiu privat, la un om politic acasă. Acei înalți oficiali nu vor să explice public ce au căutat în noaptea alegerilor la un om politic acasă, ceea ce vine şi alimentează suspiciunile cu privire la acea întâlnire. Oricine se poate întreba dacă nu au ceva de ascuns acele persoane. Ciudat este că nu recunosc public că au fost împreună acolo, dar nici nu neagă acest lucru.

Iar lucrurile acestea se vor lămuri. Parlamentul a votat modificarea regulamentului pentru comisiile parlamentare de anchetă. Şi aici trebuie explicat ceva. Nu vrea nimeni să facă abuzuri. Este un atribut al Legislativului, să înfiinţeze, pe lângă comisiile sale curente, în care chiar se lucrează, comisii de anchetă. Acestea trebuie să fie încărcate cu puterea de a acționa, să nu mai fie bătaia de joc a celor chemați care sfidau aceste comisii, întrucât nu suportau niciun fel de consecință legală. Magistrații trebuie să vină în fața Parlamentului, la fel cum și parlamentarii vin în fața magistraților. Dacă parlamentarii pot fi anchetați și judecați pentru fapte care nu țin de exercitarea votului și exprimarea opiniilor politice, la fel și magistrații trebuie să poată fi audiați de Parlament în legătură cu aspecte care nu țin de cauzele din dosarele pe care le instrumentează.

Parlamentul este cea mai reprezentativă instituție a statului. Ea trebuie să se bucure de cel mai înalt respect și trebuie să aibă și forța de a acționa în numele cetățenilor pe care îi reprezintă pentru aflarea adevărului. Poate că acum nu se află în topul românilor în materie de instituţii, dar încrederea lor poate fi recâştigată. Cum? Prin activitatea fiecăruia dintre noi, parlamentarii. Prin legi mai bune, care să-i respecte pe cetăţeni. Şi prin aflarea adevărului.

Mihai Mohaci

Deputat PSD