Gherila de serviciu din Consiliul Local Brașov – viel Lärm für nichts!

Întrebare: Poate fi formată o gherilă din doi membri?

Răspuns: Teoretic da, doar dacă nu devin plictisitori!

 Despre  reprezentantul local al intereselor FDGR – sucursala Brașov, ,,bombasticulˮ orator și ,,spumosulˮ om de afaceri C(h)ristian Macedonschi am mai amintit, cu diverse ocazii. Spre exemplu, pe vremea când herr Mace risca să intre în depresie cu ocazia deselor balonări datorate berii pure de la Oktoberșest (pardon, fest), suprapuse peste croiala suspect de strâmtă a lej(d)erhosenilor bab(v)arezi, nu puțini concitadini au crezut în teoria butoaielor autoregenerabile, uitând subit lecția din generală despre principiul vaselor comunicante. Deh, memoria tinde să joace feste după 2-3 (sprezece) halbe limpezi, cu guler generos. Până aici toate bune și frumoase, mai ales că sporul de decibeli din cort era lesne acoperit de neobosiții dj teutoni. Vorba aceea: Cu ce se acoperă gălăgia? Cu și mai mult zgomot! Dar ce te faci dacă tu, organizator renumit de franciză în litigiu, începi să suferi de hipoacuzie din cauză de contabilitate în condiții de stress? Rectific, de cantabilitate în condiții de muzică la maxim? Delegi intervențiile și interpelările de la ședințele de Consiliu Local colegului tau de partidă (se scrie corect partid!) Arnold Schwarz… (ptiu, era s-o comit) Ungar, care vorbește precum vede, respectiv pe principiul gramatical 2 din 3... silabe întregi! Nu, nu sunt malițios pentru că ne dăm cu toții seama că e greu să vorbești limba română fluent atunci când toată ziulica sprechen Deutsch! Iar silabele, se știe, sunt strâns legate de sunete care, în ultimii ani,dispar din ce în ce mai rapid în Triunghiul Bermudelor format din cabinetul de avocat al d-lui Ungar(eanu), ruinele sediului Prescon și cramele lui Decebal, toate aflate la intersecția Carpaților cu bd. Muncii. O fi de la situl dacic descoperit cândva exact în acea zonă? Am făcut deja apel la niște arheologiprofesioniști și vom reveni pe această temă. Dar să trecem la lucruri mai concrete… 

Povesteam într-un episod trecut despre apetitul ,,micului elvețianˮ din Consiliul Local Brașov pentru afaceri dar nu aflasem că Herr Mace a fost un pionier al … gogoșilor, în această parte de lume. În principiu este vorba despre specialitatea casei, marca Mace: franciza! Într-un articol din 2007 al prestigioasei publicații Business Magazin aflăm că, acum un deceniu, gogoșile erau la mare preț, ele fiind privite ca un El Dorado al afacerilor în stare, pare-se, să relanseze orice economie oricât de anemică. Tot de aici aflăm că ,,nepotul poetului cu același numeˮ își cumpărase 1 hectar de teren în localitatea Cristian pentru a purcede la ctitorirea unei fabrici de gogoși – simbol al viziunii și inteligenței antreprenoriale ce-l caracteriza încă de atunci pe viitorul aspirant la poziția de primar al urbei noastre. Investiția urma să se ridice la deloc neglijabila valoare de 1 milion de euro, pentru o producție de 6 milioane de gogoși/an. Un chilipir, dacă ținem seama că grosse Verträge (a se citi contracte babane) se și arătau la orizont. Atât pentru firma lui Mace, Trus HoReCa, cât și pentru partenerul său german, Roka GMBH. Miră pe cineva că primul contract a fost încheiat cu lanțul de hipermarketuri REAL și nu cu o școală generală de la Cața, să zicem? Ce vină are întreprinzătorul politician local că doar în câteva luni distribuția număra 3000 de gogoși proaspăt decongelate pe zi, la români? Nemaipunând la socoteală exportul masiv spre Germania și Ungaria, de data asta de gogoși proaspăt … congelate! Și dacă succesul vine, vine, calcă totul în picioare, ce să-i faci? Te conformezi și … treci la următorul nivel al jocului: ,,Live hi, eat fresh!ˮ, cum ar spune neamțul. În traducerea lui Macedonschi asta înseamnă ,,expresor de cafea, storcătoare de fructe și automat de înghețatăˮ. Încă de atunci clarvăzătorul Mace (&Co.) simțea beneficiile mici și dese ale fluidelor vrac, mai mult sau mai puțin concentrate și limpezi. Iar la rându-i, conceptul cu gustoase fluide urma să fie francizat și apoi vândut la scară mare celor care ar fi dorit să-și deschidă un astfel de stand integrat în super și hipermarketuri.  Ca la poker: intrarea 15000 euro și garanția bancară alți 15000, altminteri nici discuție pentru acceptarea într-un așa galonat și exclusivist clubde afaceri. Chiar și așa, în cel mai pur spirit germanic, Herr Mace a fost intransigent și ferm, în ciuda numeroaselor ofertedin țară dar și din Bulgaria, Ucraina ori Ungaria. Nu avea să acorde în primul an decât 20 de francize amatorilor. Ipse Dixit!După 10 ani de zile ne facem datoria să-i transmitem buclucașului afacerist brașovean, scriind cu creionul pe o pagină de caiet de aritmetică, că 10 ani x 6 milioane gogoșele/an = 60 milioane gogoșele care, dacă vor fi decongelate instant de către ANAF, riscă să ocupe mult mai mult spațiu decât cerneala de pe declarațiile de avere/interese, completate extrem de discret de dl. Macedonschi de când ocupă diverse funcții și demnități prin administrația locală/județeană. Chiar dacă amețitorul miros de wurști, mititei și purceluși la proțap degajat începând cu profitabilul an 2009 a mai acoperit din aburii emanați din cuptorul cu bunătăți congelate. Și mai e ceva…gogoșile au prostul obicei să se mai și enerveze uneori, mai ales atunci când se întâlnesc cu papanașii congelați tot de Macedonschi, de aici și denumirea de ,,Gogoașa înfuriatăˮ? Sau poate că Herr Mace preferă să li se spună … gogoși berlineze, verișoare cu covrigii bavarezi?! Dar, dincolo de lumea dezlănțuită, ce poate fi mai plăcut decât să savurezi o bere rece și o gogoașă fierbinte ascultând niște povești la gura sobei? Deși afară pare că vom avea, încet dar sigur, o primăvară călduroasă. Care se anunță chiar fierbinte!

Pamflet scris de Mihai  Costel