Arta stradală – bună de pus la rană
Vivaldi în loc de aspirină (FOTO)
Se pregătea de ploaie. Pe Strada Republicii, lumea era grăbită să ajungă la destinație. De undeva se auzea Vivaldi. Nu era de la un difuzor. Cineva cânta la vioară. Mi-am luat inima în dinți, am făcut prezentările. Doamna era Violeta Ilasciuc, din Moldova de dincolo de Prut, violonistă profesionistă, absolventă a Conservatorul din Brașov, în prezent liber-profesionistă. Dialogul a pornit natural și s-a încheiat chiar înainte de căderea primilor stropi.
Reporter: Cum este perceput actul artistic stradal, la noi și în străinătate?
Violeta Ilasciuc: Tocmai m-am întors din Germania și Italia. Am avut turnee și cu orchestra simfonică în Italia, și pe stradă în Germania. Străinii sunt mai receptivi, sunt familiarizați cu muzica clasică, recunosc piesele. Și românii se prind în joc, știu Anotimpurile, Balada (n.r. lui Ciprian Porumbescu), imnul național…
Reporter: Prima reacție când treci pe stradă și vezi pe cineva pictând sau cântând este: „Aaa, pentru bani!” Sunt banii sau pasiunea?
Violeta Ilasciuc: În primul rând e pasiunea. Dar… fiind mamă singură am nevoie și de bani… Pe planeta asta, deocamdată, nu se poate fără bani.
Reporter: Cum să promovăm acțiunile stradale?
Violeta Ilasciuc: Brașovul e un caz aparte. În Brașov greu obții permis pentru Republicii. În alte orașe, Timișoara, Sibiu, se poate fără probleme. În Brașov, în perioada asta nu se dau permise. Doar bătând din ușă în ușă… În Germania, de exemplu, nu îți trebuie permis, nu am văzut un polițist să pună întrebări artiștilor pe stradă. Aici autoritățile se leagă de noi că e prea tare sau că încurcăm circulația.
Reporter: Ce ne puteți spune despre meloterapie?
Violeta Ilasciuc: Am fost forțată de împrejurări, plus curioasă, să înțeleg de ce am succes cu Vivaldi. Pentru că orice aș cânta, lumea nu se apropie așa de mult ca la Baladă sau Anotimpuri sau Canonul lui Pachelbel. Am studiat cu un psiholog… Vivaldi este un fenomen, ca și Mozart. Vivaldi ar deschide multe chakre. Muzica asta vine de sus, este de inspirație divină. Copilul meu compune în genul ăsta, îi vine inspirația apoi compune la pian. În somn ne vine inspirația.
Reporter: Muzica e știință sau artă sau amândouă?
Violeta Ilasciuc: Toate. Artă, matematică, filosofie.
Reporter: Ce ne lipsește să percepem cu adevărat arta stradală?
Violeta Ilasciuc: Anne-Sophie Mutter, violonistă din Germania, colindă toată Europa promovând muzica clasică, mai ales Bach. Merge prin țară, educă mai ales copiii mici. Copiii trebuie pregătiți din fașă. Nu numai muzică clasică, și alte genuri. Am studiat muzica populară, sunt mantre, sunt hore care tratează boli. În trecut, bolile se tratau pe ritmurile Călușului. Mai mult, în timpul dansurilor se schimbau energiile între băieți și fete – o adevărată terapie. În Germania am făcut un experiment, am cântat pe treptele unei biserici; copiii au fost foarte deschiși, s-au așezat, s-au organizat, au ascultat, au dansat… Copiii și animalele au o receptivitate deosebită, au mult mai deschise canalele energetice. Noi adulții ni le-am închis.
Adrian Tatu
