4 APRILIE – ZIUA ANIVERSARĂ A INSPECTORATULUI PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ ,,CPT. DUMITRU CROITORU” AL JUDEŢULUI SIBIU

 În semn de respect și apreciere pentru cei care de-a lungul timpului au salvat vieţi omenești și bunui materiale, data de 4 aprilie a fost stabilită ca zi aniversară a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Cpt. Dumitru Croitoru” al Judeţului Sibiu, prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. nr. 7 din 19 ianuarie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 57, Partea I din 26 ianuarie 2016.

Se împlinesc 81 de ani, de când la 04 aprilie 1936, a fost publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 80 partea I „Legea pentru organizarea pompierilor”, act normativ promulgat de către regele Carol al II-lea, prin Înaltul Decret Regal Nr. 815 din 3 aprilie 1936. În baza acestei legi a apărut prima companie de pompieri militari în oraşul Sibiu, compusă dintr-un căpitan comandant, doi subofiţeri ajutori şi 40 de oameni de trupă.

Incendiile au fost în permanenţă un pericol în viaţa comunităţii umane. Pentru Sibiu documentele de arhivă menţionează eforturile şi preocupările sibienilor în vederea prevenirii şi stingerii incendiilor, începând cu secolul al XVI-lea. Emil Sigerus, în „Cronica oraşului Sibiu”, consemnează incendiile devastatoare din anul 1556, cărora le-au căzut pradă 556 de case şi din 1570, când au ars până la temelie 1.306 case, ceea ce a determinat probabil elaborarea celor mai vechi instrucţiuni pentru stingerea incendiilor în anul 1570. La vremea respectivă, oraşul era împărţit pe vecinătăţi, adică organizaţii civice (cetăţeneşti) şi aşa numitele „Zehntschaften”, mici organisme militare formate din 10 vecini, împărţite după cele patru porţi ale oraşului şi subordonate câte unui căpitan. Vecinătăţile se organizau după regulamente proprii, iar cetăţenii erau învestiţi cu anumite atribuţii de prevenire şi semnalizare a producerii incendiilor şi specializaţi pe diferite activităţi la intervenţiile la foc, conform unei informaţii furnizate de un document datat 16 februarie 1696. Răspândirea cu repeziciune a incendiului era favorizată şi de materialul folosit la construcţii (de pildă, în 1751, în Oraşul de Sus mai existau încă 61 case din lemn din  totalul de 464) şi de străzile înguste. Începând cu anul 1768, s-a interzis cu desăvârşire construirea caselor din lemn cu acoperişul de şindrilă, dispunându-se ca, în decursul unui an, toate coşurile caselor să fie lărgite şi zidite. Târgurile au fost mereu prilej de pericol pentru foc. Din acest motiv, magistratul oraşului dispunea, în preajma deschiderii acestora, măsuri speciale de siguranţă, obligând pe fiecare proprietar de casă să aibă pregătite ciuberele cu apă şi uneltele de intervenţie.

Instrucţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor emise în timpul împărătesei Maria Tereza sau al lui Iosif al II-lea precizau, printre altele: obligaţiile proprietarilor de case, ale instituţiilor, breslelor, mai cu seamă cele care lucrau în exercitarea meseriei lor cu focul (brutari, săpunari), ale negustorilor, hornarilor sau ale Comisiei pentru cercetarea cauzelor care au provocat incendiul. În cuprinsul acestor documente se indică genul materialului de construcţii (cărămidă), obligativitatea urbei de a dispune de utilaj propriu şi de cai, la care se adăugau uneltele pentru stingerea focului aflate în dotarea fiecărui proprietar de casă. Asemenea instrucţiuni au stat la baza amplificării ulterioare  a măsurilor şi formelor de organizare, a protecţiei împotriva incendiilor în secolul al XIX-lea. Astfel, iau fiinţă: Societatea de asigurare împotriva incendiilor (1845), Societatea de asigurare de viaţă şi a proprietăţii contra incendiilor (1845), Asociaţia pompierilor „Feuerpolizei”, care emite instrucţiuni proprii (1859), cea a hornarilor (1858) etc. Un ordin emis la 1853 îi însărcina cu atribuţii  privind observarea şi anunţarea incendiilor pe conducătorii de vecinătăţi, dar şi pe măturătorii de străzi; tot aici sunt atestate funcţiile de maistru de pompă şi comisar de foc. Mai aflăm şi că vecinătăţile dispuneau de cinci pompe deservite de conducător (reprezentantul Poliţiei sau Consiliului comunal), comisar de foc, mecanic, oameni de serviciu la pompe (tâmplari, dogari, pălărieri), cei de la şirul de găleţi (membrii vecinătăţii) şi oameni de rezervă (dulgheri, lăcătuşi, fierari, pielari). 1872 este anul de naştere a Reuniunii pompierilor, al cărui statut era aprobat de Ministerul de Interne. Ulterior, activitatea de prevenire, stingere a incendiilor şi de intervenţie la catastrofe naturale a fost preluată de Corpul pompierilor voluntari, care a funcţionat până în anul 1936, când în oraşul nostru apărea prima companie de pompieri militari. Astfel, pompierii militari sibieni au devenit un corp de elită profesionist în lupta cu incendiile, inundaţiile şi calamităţile, fiind pregătiţi oricând să sară în ajutorul celor care le solicită sprijinul.

Grupul de Pompieri al Judeţului Sibiu a luat fiinţă în anul 1968, prin ordinul Ministrului de Interne nr. 0039794 din 01 octombrie, cu următoarea structură: Comandamentul grupului, Compania de pompieri Sibiu şi Compania de pompieri Mediaş.  S.M.U.R.D. Sibiu şi-a început activitatea la data 1 decembrie 1993, în urma unei Hotărâri a Consiliului Judeţean Sibiu, sub denumirea de Serviciul Mobil de Urgenţă pentru Reanimare şi Descarcerare sau mai pe scurt – S.M.U.R.D., fiind al treilea serviciu de acest fel din ţară, după S.M.U.R.D. Mureş şi S.M.U.R.D. Bihor. Un moment important al istoriei pompierilor militari sibieni l-a constituit anul 1996 când unitatea primeşte denumirea de Grupul de Pompieri „Cpt. Dumitru Croitoru”al Judeţului Sibiu, iar prin Decretul Prezidential nr. 456 din 07.09.1996 i se acordă Drapelul de luptă, sub faldurile căruia unitatea obţine an de an rezultate foarte bune, activitate apreciată, atât de catre eşaloanele militare superioare, cât si de către autoritatile publice locale.

Inspectoratul de Protectie Civilă Judeţean Sibiu a luat fiinţă în baza H.C.M. nr. 85 din 17.01.1952, ca Stat Major de Apărare Locală Antiaeriană Regională, la regiunea a 5-a, fiind de categoria I, subordonat Comandamentului Apărării Locale Antiaeriene (numit din anul 1953, Direcţia Apărării Locale Antiaeriene), subordonat nemijlocit Ministerului de Interne. Normativul care îi reglementa cadrul organizatoric şi funcţional era „Regulamentul Apărării Locale Antiaeriene”, aprobat prin Decretul nr. 24 din 17.01.1952. În baza Legii nr. 2 din 16.02.1968, de organizare administrativă a teritoriului R.S.R şi a Ordinului Ministrului Forţelor Armate nr. M 10 din 17.02.1968, Statul Major al Apărării Locale Antiaeriene Regională îsi schimbă denumirea în Stat Major de Apărare Locală Antiaeriană al Judeţului Sibiu, fiind inclus în organigrama Centrului Militar Judeţean Sibiu, subordonat Direcţiei Apărării Locale Antiaeriene, din compunerea Ministerului Forţelor Armate.

În anul 2004, România a adoptat un modern şi complex mecanism de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă, adaptat cerinţelor standardelor NATO şi ale Uniunii Europene: Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, statuat prin apariţia Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 21/2004. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Cpt. Dumitru Croitoru” al Judeţului Sibiu este organizat şi funcţionează în baza ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. I/0621 din 01.12.2004 care a intrat în vigoare la data de 15.12.2004.

Din luna aprilie 2011, în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Sibiu, funcţionează Centrul de Formare şi Pregătire în Descarcerare şi Asistenţă Medicală de Urgenţă Sibiu, unde se instruieşte, în activitatea medicală de urgenţă prespitalicească, personalul operativ din inspectoratele Sibiu, Alba şi Braşov, precum şi personalul civil din cadrul Serviciilor Voluntare pentru Situaţii de Urgenţă, constituite la nivelul primăriilor.

Începând cu data de 17 iulie 2011, Sibiul este al doilea oraş din ţară, în care, dispeceratul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi cel al Serviciului Judeţean de Ambulanţă Sibiu s-au unit. Acest lucru a condus la o eficientizare mai bună a trimiterii echipajelor la intervenţii, deoarece în cazul unei urgenţe se trimite echipajul specializat aflat cel mai aproape de eveniment, fapt reliefat printr-o creştere a numărului de intervenţii cu 64 %.

În prezent, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Cpt. Dumitru Croitoru” al Judeţului Sibiu are în organică patru subunităţi operative de intervenţie: un detaşament de pompieri în municipiul Sibiu, o  secţie de pompieri în municipiul Mediaș şi două stații de pompieri în oraşele Agnita și Miercurea Sibiului. La nivelul zonei de competenţă fiecare subunitate are operaţionalizate ambulanţe S.M.U.R.D. şi autospeciale pentru descarcerare acestea deservind cetăţenii judeţului Sibiu împreună cu ambulantele serviciilor voluntare Copşa Mică şi Dumbrăveni. Pentru reducerea timpului de răspuns în perioada 2015-2016 au fost înfiinţate trei puncte de lucru în oraşele Avrig, Sălişte și Dumbrăveni, de asemenea fiind operaţionalizate alte două puncte lucru  S.M.U.R.D.  în staţiunea Păltiniş, respectiv în oraşul Ocna Sibiului.

COMPARTIMENTUL INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE